Un politician cu vocaţie de poet

februarie 1, 2010 at 6:37 pm (Uncategorized)

Ca redactor sef la „Knizevni zivot”, şi ca poet Slavomir Gvozdenovic declară  „m-am străduit să avem o editură politică de calitate, o cultură de calitate şi o literatură de calitate”.  Slavomir Gvozdenovici (n. 1953, Belobresca, judetul Caras-Severin) este unul dintre cei mai vizibili sârbi din România, prezent mereu ca om politic, scriitor dar la fel şi ca lider al etniei sârbe din România.

Ca artist, Slavomir Gvozdenovici se poate lăuda cu o întreaga capodoperă de poezi, în total 18 volume din care 3 au fost traduse în limba română de către cunoscutul său Lucian Alexiu. Slavomir Gvozdenovici a debutat literar cu poezia „Pere”, la doar 15 ani, poezie care în traducere înseamnă pană. După 7 ani a debutat editorial cu volumul „Aripi si putin foc”, la Bucuresti. Poezia a fost tradusa in romana, engleza, franceza, germana, rusa, ucraineana, italiana, maghiara, macedoneana si slovaca.

Iar de atunci viaţa lui de poet este precum o stea care nu se stinge. Este cel mai prezent autor al acestei literaturi in spaţiul său natal, precum şi în diaspora sârba. „Scriu aşa cum vorbesc„, acesta ese stilul poetului sârb care a trăit o viţă în Banatul Românesc. El vorbeşte cu accent bănăţenesc însă cu el poţi purta un dialog viu, în ochii săi se gaseşte un schimb de privire amical iar tonul voci sale este mai agitat.

Pe lăngă numeroase volume de poezi Slavomir Gvozdenovici are un volum cu însemnări de călătorie, scriese in perioada când a călătorit în îndepărtatul continent, aparută in America, in 2003. El nu doar scrie despre calatorii, lui îi place să calatoreasca, lucru pe care il descoperim din plecarile sale ca om politic în Filipine in 2005, la „cea de-a 112-a adunare a Uniunii Interparlamentare”, la doar un an a calatorit şi în  Elvetia, la o noua reuniune a Uniunii Interparlamentare. Toate aceste calatorii au fost bineînţeles în interes de serviciu.

Slavomir Gvozdenovici se declară un mare iubitor a lui Milos Crnjanski, si a operei sale literare „Seobe”. În poeziile sale putem găsi motive din lucrarile lui Milos Crnkanski, iar în una din ele el chiar povesteşte o întalnire dintre el şi scriitorul secolului XIX.

A dat o atentie specială poeziei pentru copii, chiar daca el are peste 55 de ani iar fica sa a trecut de mult timp vărsta copilariei. El este autorul unei antologii publicate în Serbia, sub titlul Din camera copilului, in 1993.

Poetul Slavomir Gvozdenovici are parul scurt, aproape total carunt. Forma feţei uşor pătraţoasă pe care se află bine conturate ridurile adunate în timpul vieţi. Expresia feţei este mai mereu veselă, uneori ironică când se află în toiul unei dezbateri politice, pentru că poetul este şi preşedinte al Uniunii Sârbilor din România dar şi fost deputat la camera Deputaţilor.

Politicianul Slavomir Gvozdenovici are doi ochi verzi, în timp ce poetul din el are o privire caldă. Urechile mari sunt primele care sar în ochii privitorilor lui de aceea el sa ales şi cu o poreclă, iepuraşul. Are o înaltime un pic peste 1,70, imbrăcat mai mereu la costum, este o persoană prezentabilă pentru sârbi săi dar şi pentru studenţi, el fiind profesot Universitar la Facultatea de litere, secţia de sârbistică.

Trăsăturile sale dominante sunt duritatea, pentru a putea înfrunta problemele, fiind o persoana tupeistă dar dirplomată. Despre sine spune că este un om familist şi religios. El este căsatorit şi are o fiică, Ivana Gvozdenovicoi, care la fel ca tatăl său şi-a ales o carieră politică lucrănd la Secretarul General al Guvernului.

După mulţi ani de lucru poetul se laudă cu cateva distincţi, ordinul Presedintelui României „Meritul Cultural în grad de Cavaler” şi multe premii literale în ţară dar şi în străinătate.

Unii spun despre el că ar fi scris despre Ceauşescu, însă el neagă acest lucru, „îi chem să citească cu mai mare atenţie cărţile pe care le-am scris eu”, însă nu neagă că ar fi scris despre spiritul, istoria şi cultura regiuni Kosovo, a scris despre Sf. Sava, despre regi Lazar şi Milos, despre sârbii din România.

Slavomir Gvozdenovici spune „eu cred în carţile mele, iar ele să vă fie raspuns tuturor”.