Un politician cu vocaţie de poet
Ca redactor sef la „Knizevni zivot”, şi ca poet Slavomir Gvozdenovic declară „m-am străduit să avem o editură politică de calitate, o cultură de calitate şi o literatură de calitate”. Slavomir Gvozdenovici (n. 1953, Belobresca, judetul Caras-Severin) este unul dintre cei mai vizibili sârbi din România, prezent mereu ca om politic, scriitor dar la fel şi ca lider al etniei sârbe din România.
Ca artist, Slavomir Gvozdenovici se poate lăuda cu o întreaga capodoperă de poezi, în total 18 volume din care 3 au fost traduse în limba română de către cunoscutul său Lucian Alexiu. Slavomir Gvozdenovici a debutat literar cu poezia „Pere”, la doar 15 ani, poezie care în traducere înseamnă pană. După 7 ani a debutat editorial cu volumul „Aripi si putin foc”, la Bucuresti. Poezia a fost tradusa in romana, engleza, franceza, germana, rusa, ucraineana, italiana, maghiara, macedoneana si slovaca.
Iar de atunci viaţa lui de poet este precum o stea care nu se stinge. Este cel mai prezent autor al acestei literaturi in spaţiul său natal, precum şi în diaspora sârba. „Scriu aşa cum vorbesc„, acesta ese stilul poetului sârb care a trăit o viţă în Banatul Românesc. El vorbeşte cu accent bănăţenesc însă cu el poţi purta un dialog viu, în ochii săi se gaseşte un schimb de privire amical iar tonul voci sale este mai agitat.
Pe lăngă numeroase volume de poezi Slavomir Gvozdenovici are un volum cu însemnări de călătorie, scriese in perioada când a călătorit în îndepărtatul continent, aparută in America, in 2003. El nu doar scrie despre calatorii, lui îi place să calatoreasca, lucru pe care il descoperim din plecarile sale ca om politic în Filipine in 2005, la „cea de-a 112-a adunare a Uniunii Interparlamentare”, la doar un an a calatorit şi în Elvetia, la o noua reuniune a Uniunii Interparlamentare. Toate aceste calatorii au fost bineînţeles în interes de serviciu.
Slavomir Gvozdenovici se declară un mare iubitor a lui Milos Crnjanski, si a operei sale literare „Seobe”. În poeziile sale putem găsi motive din lucrarile lui Milos Crnkanski, iar în una din ele el chiar povesteşte o întalnire dintre el şi scriitorul secolului XIX.
A dat o atentie specială poeziei pentru copii, chiar daca el are peste 55 de ani iar fica sa a trecut de mult timp vărsta copilariei. El este autorul unei antologii publicate în Serbia, sub titlul Din camera copilului, in 1993.
Poetul Slavomir Gvozdenovici are parul scurt, aproape total carunt. Forma feţei uşor pătraţoasă pe care se află bine conturate ridurile adunate în timpul vieţi. Expresia feţei este mai mereu veselă, uneori ironică când se află în toiul unei dezbateri politice, pentru că poetul este şi preşedinte al Uniunii Sârbilor din România dar şi fost deputat la camera Deputaţilor.
Politicianul Slavomir Gvozdenovici are doi ochi verzi, în timp ce poetul din el are o privire caldă. Urechile mari sunt primele care sar în ochii privitorilor lui de aceea el sa ales şi cu o poreclă, iepuraşul. Are o înaltime un pic peste 1,70, imbrăcat mai mereu la costum, este o persoană prezentabilă pentru sârbi săi dar şi pentru studenţi, el fiind profesot Universitar la Facultatea de litere, secţia de sârbistică.
Trăsăturile sale dominante sunt duritatea, pentru a putea înfrunta problemele, fiind o persoana tupeistă dar dirplomată. Despre sine spune că este un om familist şi religios. El este căsatorit şi are o fiică, Ivana Gvozdenovicoi, care la fel ca tatăl său şi-a ales o carieră politică lucrănd la Secretarul General al Guvernului.
După mulţi ani de lucru poetul se laudă cu cateva distincţi, ordinul Presedintelui României „Meritul Cultural în grad de Cavaler” şi multe premii literale în ţară dar şi în străinătate.
Unii spun despre el că ar fi scris despre Ceauşescu, însă el neagă acest lucru, „îi chem să citească cu mai mare atenţie cărţile pe care le-am scris eu”, însă nu neagă că ar fi scris despre spiritul, istoria şi cultura regiuni Kosovo, a scris despre Sf. Sava, despre regi Lazar şi Milos, despre sârbii din România.
Slavomir Gvozdenovici spune „eu cred în carţile mele, iar ele să vă fie raspuns tuturor”.
Culoarea studentiei
Afara minus 4 grade C, in camera de camin plus 4 grade C, se simte miros „proaspat „, de fum, din nou a fumat colegul de camera şi a uitat geamul deschis. În partea dreapta un pat alb, pe el se află un stetoscop, un halat alb şi o mulţime de carţi, „Anatomia omului”, „Vase şi nervi”, „Biologie celulara”, „Papilian I”, „Papilian II”, toate aranjate ordonat fara nimic subliniat în ele. In dreapta camerei totul pare ca la începutul anului universitar, însă suntem la sfarsitul lui ianuarie când sesiunea a început deja. E aproape ora 1 iar Arian, studentul care locuieste in dreapta nu a ajuns in camera.
Când întoarcem privirea spre stânga vedem o lenjerie de pat gri cu pete negre. Doua pixuri, căteva cursuri scrise de mână, cartea „Jurnalistul universal”, si un leptop vechi deschis în Microsoft Word în care e scris un feature despre „A fi student în România lui 2009”. Andrei, student conştiincios la jurnalism in anul II, se straduieste să citeasca cursurile la tehnici de investigare jurnalistică, pentru că în dimineaţa urmatoare are de susţinut un examen.
Între tinp în camera apare şi Arian, studentul la medicina în anul I. In mână dreapta ţine o ţigară, care pare să se fumeze singură şi o listă de preţuri ale examenelor din primul semestru. Din buzunarul stâng de la blugi îi atârnă un hands free iar în celalat buzunar are un teanc de fiţuici minuscule. Aşa a hotârăt studentul de la medicina să îşi pregatească materialul pentru examenele ce urmează. Ce poate face altceva, materia de la medicină e multă iar tentaţiile studenţiei sunt mari.
În timp ce studentul de la jurnalism visează la un 10 şi aspiră la o bursă pe propriile puteri, viitorul medic speră să poată frauda examenele, prin mituire, copiere sau de ce nu prin prestarii servicii, multumintu-se cu o notă de 5.
După sesiune Andrei realizează că a rămas cu multe informaţi utile pe care le va folosi în cariera sa de jurnalist, iar media lui e undeva peste 9.5. În timp ce Arian trage linie şi realizează că a păgubit parinţii cu o suma de peste 800 de euro iar în minte iau ramas doar tarifele examenelor şi gândul că nu a reuşit să le platească pe toate, el sa încălţat şi cu trei restanţe.
Prin urmare concluzia nu este că avem o ţară de jurnalişti de nota 10 şi o ţară de medici sub 5. Pentru că acesta nu este un studiu social ci doar un exemplu care ne demonstrează că România are studenţii împarţiţi în cei talentaţi şi cei „tari în taţi”.
Folclorul sârbesc Akud „Mladost”-Timişoara
Ansamblul academic cultural şi artistic „Mladost”, a fost înfinţat in anul 1969 la iniţiativa unor studenţi de naţionalitate sârba pentru a pâstra patrimoniul cultural cu ajutorul unor artişti-amatori, muzicieni, cântăreţi si dansatori. „Mladost”, a fost miezul în jurul câruia au început sa se învărte tineri talentaţi studenţi si elevi de naţionalitate sârba dar nu numai. În acea perioadă activitaţile tinerilor se desfăsurau in jurul acestui ansamblu, urmând ca in scurt timp sa ia nastere studioul de teatru „Talija”, si formaţi rock.
În Romania exista mai mult de 10 formaţi folclorice sârbeşti, însă „Mladost”, rămâne primul ansamblu sârbesc din ţara noastra, cel mai numeros şi cu o activitate neîntrerupta. Ansamblul a participat până acuma la numeroase concursuri şi festivaluri Naţionale si Europene. Unde au reuşit să atragă publicul prin costumele frumoase si paşi complicaţi dar cu o tradiţie mare.
„Mladost”, au câştigat multe premi, printre care cele mai importante sunt: în 2002 bronzul la concursul European de folclor sârbesc, Deschi-Ungaria; în 2004 argint la concursul European de folclor sârbesc, Baden-Elveţia; în 2005 aur si titlul de campionii ai Europei la concursul European de folclor sârbesc, Schwabisch Gmund Germania; în 2006 argint la concursul European de folclor sârbesc, Wien-Austria. În acelaş an „Mladost”, devin şi campionii Serbiei în folclorul sârbesc, ei câstigând concursul „Opinca de aur”, desfăşurat la Valjevo-Serbia. În 2007 ei devin din nou campionii ai Europei câştigând concursul European de folclor sârbesc la Vrbas-Serbia, în 2008 au câştigat argintul la concursul European de folclor sârbesc, Pale-Bosnia, urmând ca in 2009 sa fie organizatorii ai concursului European chiar în oraşul unde au trudit în tot acest timp, Timişoara.
În momentul de faţă Mladost este alcâtuit din mai mult de 30 de tinerii studenţi şi elevi care au ca temă pâstrarea dansului şi cântecului tradiţional din teritoriul Banatului Sârbesc si Voivodina. Prin dans şi cântec aceşti tineri din care de mai mult de 7 ani fac parte şi eu au preţuit valorile culturale şi spirituale ajutând la pastrarea cuvantului sârbesc, religiei, dansului şi cântecului pe teritoriul Banatului Românesc. Toţi acesti tineri sau dovedit a fii „demni de stramoşii lor”.
weekend in serbia
O cana mare de lapte si doua cornuri cu ciocolata. Dimineata asta nu am pofta de mangare. Afara e o vreme de te face sa stai in casa, sa dormi si sa te iubesti… daca ai cu cine. Lipa lipa, fac o baie cu mula spuma, arunc cateva rochii si haine de toamna in bagaj… e timpul sa plec din nou. Nu mai stau aici unde imi miroase a tristete… Expeditie catre tara unde e cerul plin cu stele, bimba e pregatita, un cd cu muzica buna si festivalul vinului… sper sa nu fie doar inca un targ de betivani.
bling bling… ma lovesc de vise
Nu am crezut ca lacrimi imi vor curge cand ma voi trezi din somn… nunta apoi pe cineva ingrop, vise fara rost cu personaje din cascada trecutului. O poveste ciudata fara printi si printese, incepe asa…
Bucle ondulate, un chip cu ochii albastrii ce imparte zambete stanga-dreapta, locatie? Sa zicem Bucurestii Ultracentrali, cartierul Lipscani. Tanara fatuca, care atrage multe priviri. Purtand o rochie de culoare alba cu mici floricele rosi, cazuta un pic peste genunchi, acopera bronzul ramas dupa o vara torida. Il cauta pe el acel baiat, pe care la zarit iarna trecuta, cu care a chiar vorbit, cui inima ia oferit… Cu care singura a fost, cu care sa iubit. Inima ii spune ca el nu mai e singur dar soarta, ce zice ea? Nu stiu… dar destinul il scriem singuri, Dumnezeu ne ocroteste doar. Gandind la tot ce a fost, se loveste de el trecutul ei. Aceeasi ochii, acelasi suflet bun, ce ia lipsit in tot acest timp. Tot ce ia venit sa faca a fost sa dispara cat mai repede…copilei ii era rusie. Sa apropiat de ea, a luato de mana si i-a raspuns, si mi-e mia fost dor… stateau pe o terasa din Bucurestii Istorici, visa-vis de ei se turna un film de epoca, pe masa erau doua pahare, un suc de ananas si un expreso. Nici un cuvant, doar aerul ce vibra intre fetele lor, mainile ei reci si umede, in coltul ochiului o lacrima… fata sa trezit din vis, ia ramas din tot, doar acea lacrima in coltzul ochiului.
Pe aripile destinului
A trecut si vara cu nr. 22 din viata mea… ar trebui poate sa povestesc cum a fost si sa imi cer scuze in primu rand „mie”, ca nu am scris de atata timp, normal ca nu o voi face. E toamna, degeaba imi vorbesc toti ca inca e vara, eu simt deja mirosul frunzelor uscate din parc, asa ca e timpul pentru bloging, hehe. 2009, un an cu bune si rele calatorit? Putin. Invatat? Mai mult, dar vara a fost la un nivel grande. Dupa un hop… a urmat Montenegro, acolo unde sunt si noaptea pietrele fierbinti, dar pe langa placuta caldura vine dezamagirea de litoral si… Budva? Nimic deosebit, totul arata ca un targ un pic mai mare, fete stilate si fete dezbracate. Cele cu stil? Sarboaice… cele dezbracate? Romance 🙂 doar fac parte din grupu pitzipoance.org. La anu? Grecia sau Croatia cu siguranta, asta daca nu am noroc de ceva mai bun cu miros de Arabia. A urmat Belgrad, orasul care nu doarme, unde e mereu vara si unde ma voi intoarce mereu cu drag. Zrenjanin, festivalu berii, festivalul pompierilor,etc… plus festivalul obiceiurilor de nunta unde au fost invitati si akud Mladost. Orasul parea atat de viu incat cu greu iti venea sa pleci din acel loc de sarbatoare. Urmatoarea oprire?Satul Centa, despre care pot spune atat: oameni primitori. De mult nu am intalnit oameni atat de darnici, cu bunavointa, vorbareti si de ce nu?! Frumosi… fetita noastra, Sandra ( a lu Tanja si a mea) merita un mare pupic.
Pana una alta, e toamna asa ca ne vom intalni mai des, cu ganduri sper eu bun. Astept sa inceapa scoala si mi-am scurtat unghiutele, apoi sa inceapa facultatea sa avem ce invata.
Let’s play the sweet autumn, first lesson: SEPTEMBER!
Jelena Kostov i Aca Lukas-NIKO KAO TI
… a sad pred tobom stojim, ljubavi se ne bojim !
Lepa Brena & Sasa Kapor – Ovako ne mogu dalje [Zvezde Granda]
Ovo je bio najbolji duet! Svaka cast!
…Kad si tu sve grmi iiiiiiiiiii sjeva
u meni sve plese iiiiiiiiiiiii pjeva
ti imas ljubavi za pola svijeta
a sreca voli sa tugom da seta
Radingorita's Blog 