weekend in serbia
O cana mare de lapte si doua cornuri cu ciocolata. Dimineata asta nu am pofta de mangare. Afara e o vreme de te face sa stai in casa, sa dormi si sa te iubesti… daca ai cu cine. Lipa lipa, fac o baie cu mula spuma, arunc cateva rochii si haine de toamna in bagaj… e timpul sa plec din nou. Nu mai stau aici unde imi miroase a tristete… Expeditie catre tara unde e cerul plin cu stele, bimba e pregatita, un cd cu muzica buna si festivalul vinului… sper sa nu fie doar inca un targ de betivani.
bling bling… ma lovesc de vise
Nu am crezut ca lacrimi imi vor curge cand ma voi trezi din somn… nunta apoi pe cineva ingrop, vise fara rost cu personaje din cascada trecutului. O poveste ciudata fara printi si printese, incepe asa…
Bucle ondulate, un chip cu ochii albastrii ce imparte zambete stanga-dreapta, locatie? Sa zicem Bucurestii Ultracentrali, cartierul Lipscani. Tanara fatuca, care atrage multe priviri. Purtand o rochie de culoare alba cu mici floricele rosi, cazuta un pic peste genunchi, acopera bronzul ramas dupa o vara torida. Il cauta pe el acel baiat, pe care la zarit iarna trecuta, cu care a chiar vorbit, cui inima ia oferit… Cu care singura a fost, cu care sa iubit. Inima ii spune ca el nu mai e singur dar soarta, ce zice ea? Nu stiu… dar destinul il scriem singuri, Dumnezeu ne ocroteste doar. Gandind la tot ce a fost, se loveste de el trecutul ei. Aceeasi ochii, acelasi suflet bun, ce ia lipsit in tot acest timp. Tot ce ia venit sa faca a fost sa dispara cat mai repede…copilei ii era rusie. Sa apropiat de ea, a luato de mana si i-a raspuns, si mi-e mia fost dor… stateau pe o terasa din Bucurestii Istorici, visa-vis de ei se turna un film de epoca, pe masa erau doua pahare, un suc de ananas si un expreso. Nici un cuvant, doar aerul ce vibra intre fetele lor, mainile ei reci si umede, in coltul ochiului o lacrima… fata sa trezit din vis, ia ramas din tot, doar acea lacrima in coltzul ochiului.
Pe aripile destinului
A trecut si vara cu nr. 22 din viata mea… ar trebui poate sa povestesc cum a fost si sa imi cer scuze in primu rand „mie”, ca nu am scris de atata timp, normal ca nu o voi face. E toamna, degeaba imi vorbesc toti ca inca e vara, eu simt deja mirosul frunzelor uscate din parc, asa ca e timpul pentru bloging, hehe. 2009, un an cu bune si rele calatorit? Putin. Invatat? Mai mult, dar vara a fost la un nivel grande. Dupa un hop… a urmat Montenegro, acolo unde sunt si noaptea pietrele fierbinti, dar pe langa placuta caldura vine dezamagirea de litoral si… Budva? Nimic deosebit, totul arata ca un targ un pic mai mare, fete stilate si fete dezbracate. Cele cu stil? Sarboaice… cele dezbracate? Romance 🙂 doar fac parte din grupu pitzipoance.org. La anu? Grecia sau Croatia cu siguranta, asta daca nu am noroc de ceva mai bun cu miros de Arabia. A urmat Belgrad, orasul care nu doarme, unde e mereu vara si unde ma voi intoarce mereu cu drag. Zrenjanin, festivalu berii, festivalul pompierilor,etc… plus festivalul obiceiurilor de nunta unde au fost invitati si akud Mladost. Orasul parea atat de viu incat cu greu iti venea sa pleci din acel loc de sarbatoare. Urmatoarea oprire?Satul Centa, despre care pot spune atat: oameni primitori. De mult nu am intalnit oameni atat de darnici, cu bunavointa, vorbareti si de ce nu?! Frumosi… fetita noastra, Sandra ( a lu Tanja si a mea) merita un mare pupic.
Pana una alta, e toamna asa ca ne vom intalni mai des, cu ganduri sper eu bun. Astept sa inceapa scoala si mi-am scurtat unghiutele, apoi sa inceapa facultatea sa avem ce invata.
Let’s play the sweet autumn, first lesson: SEPTEMBER!
Radingorita's Blog 